Hermione pov.:

Eram o stana de piatra intre cearceafurile albe de la spital.

Incerc sa deschid ochii dar pleoapele imi sunt ca de plumb,vreau sa strig dupa cineva dar buzele imi sunt inclestate.

Revad amintirea,reaud rasul dement al Bellatrixei Lestrange si tip in linistea camerei ticsite pana la refuz de sunetul vocii mele.Totul,chiar si rochia neagra sfasiata a criminalei este vie in mintea mea ,la fel ca aseara.Se pare ca a fost o lupta apriga,in care cel mai bun a pierdut.

In fata ochilor imi apare corpul lui Remus Lupin,strivit de masina,ca aseara.Sau chiar a fost cu doar o seara inainte?Mi se pare ca a trecut un secol de atunci,si chiar si mai mult decand il auzisem ultima data spunanadu-mi : ,,Va fi bine.”.Poate chiar asa s-au desfasurat intamplarile.

Nu … nu mai pot rezista aici,nu in intunericul profund in care ma inec!Trebuie sa ies,trebuie sa reusesc!

Deschid pentru prima data ochii cu o oarecare parere de bine.De obicei preferam sa stau doar cu mine insumi,dar acum nu numai ca nu eram singura,chiar era plin locul,majoritatea necunoscuti.Toti in afara de baiatul cu cicatrice care ma priveste ingrijorat.

-Harry?il intreb inainte sa ma ridic in coate.

-Da Hermione,sunt aici.Imi pare rau,trebuia sa fiu acolo.

-Nu,nu trebuia,am spus categorica.Daca erai ajungeai si tu ca … Remus.

Abia atunci mi-am dat seama cat m-a lovit vestea,cand lacrimile mi-au acoperit pupilele caprui.

-Da … Lupin.Sti ca Sirius e distrus?Acum el e singurul strengar.Nu trebuia sa se intample asta,nu el.

-Da Harry,asa este.Dar hai sa nu mai vorbim despre asta.Ce faci aici pana la urma?

-A,pai,am vrut sa te vad,Herm,mi-a fost dor de tine.

M-am intors cu fata spre cearceaf.

-Am pierdut horcruxul.A fost el … el,Voldemort,a venit si l-a luat.A Aparut in casa parintilor mei,acum nu stiu cat timp.Ce zi e azi?

-Sambata.Stai!Ai pierdut horcruxul?

-Da.

Nu eram in stare sa spun mai mult,nu cand ochii sai verzi si migdalati priveau un punct anonim de pe perete cu o asemenea suparare.

-Cum ai putut?Idioato!Noi ti-am dat tie medalionul lui Slytherin pentru ca am crezut ca tu esti cea mai responsabila dintre toti si tu ce faci?Ti-am spus sa nu ii desfaci vrajile de protectie!

-Imi pare …

-Nu iti pare nimic.Chiar nu iti dai seama?Habar n-ai ce vrea sa faca!Si nici noi!Chiar nu poti sa faci nimic cum trebuie!

Atunci am simtit furia acaparandu-ma,incalzita si de privirile bolnavilor si vizitatorilor lor.

-Uite asa,eu?Dar tu?Tu de cand ai descoperit Hogwarts-ul nu faci decat sa strici totul!Mai intai distrugi piatra aia,dupa lasi basiliscul sa omoare prin scoala,dai drumul unu varcolac in drumul mare,te amesteci intr-o competitie vrajitoreasca foarte veche,din cauza ta Voldemort se intoarce,dupaia membri Ordinului sunt atacati din interior tot din cauza ta,pentru ca nu esti in stare sa rezisti unei fete care iti tipa ,,Imperio” cu bagheta indreptata spre tine,dupaia esti obsedat de printul cu sange semipur cat timp in jurul tau se invartesc Devoratorii,iar dupa vii aici si tipi la mine ca vai draga am pierdut un ***** de medalion!!!

-Macar eu nu pun pe nimeni in pericol!Ce vina am eu ca s-au intamplat toate astea?

-Simplu!am zis aproape isterica,ridicandu-mi mainile in aer si tantindu-le inapoi pe pat.Pentru ca ai supravietuit!

Harry baga mana in buzunarul  jachetei dupa ceva care eram sigura ca e bagheta.Furia ii sclipea in ochi,si probabil aceasi imagine o avea si el despre mine.

-N-ai tupeu!Ai lovi o fata , onorabilule?Si inca una cu sange mal?Ce sa mai zica bietii membri ai Ordinului,cu tine ca santinela?

-Nu sunt santinela.

-Destul!

Cel care vorbi nu era nici el,dar nici eu nu scosesem acele sunete.Vocea ii apartinea profesorului Severus Snape de la Hogwarts,cel mai putin placut dintre toti si cel mai enervant.Crud,sarastic,cu o stupida pasiune pentru magie interzisa,el preda Potiuni.

-Se … profesore!Ce faceti aici?

-Ce fac toti oameni idin acest spital,pierd vremea si am auzit cearta.Asa ca faceti liniste!

Si iesi,cu fata expriman numai furie dar si ceva ascuns … poate suparare?In orice caz eram sigura ca vorbele lui nu aveau pic de realitate in ele.

-Unde suntem?

-La spitalul pentru boli si afectiuni magice,daa … unde altundeva?

Inca mai era nervos,dar prefera perspectiva tacerii decat cea a nemultumirii profesorului.

Ce mi-a venit,m-am certat mental,de era sa ii zic pe numele mic?Chiar ca nu ma simt bine … si vreau sa ies,ce papuci albastri!!!

-Vreau afara!

-Si ce-mi spui mie,spune-I unui doctor.

-Mai tarziu,am bombanit uitandu-ma oriunde dar nu la el.Iesi afara.

-Nu.Ordinele lui Dumbledore.

-Deci esti aici la ordinele lui,da?Atunci considera ca ti-ai facut datoria,afara!

Imi mai arunca o ultima privire dupa care iesi.Stiam ce vede,un sange mal incompetent care si-a primit rasplata faptelor,dar nu in totalitate,exact ca Edward privind-o pe Bella pe patul de spital.

Am asteptat sa plece dupa care m-am ridicat sa privesc printr-o gaura din peretele opus geamului.

Ceea ce am vazut m-a lasat masca!Masca,si eu nu raman asa prea des.In camera alaturata omul pe care il consideram fara sentimente privea cu o durere intensa in ochii patul de unde o femeie de vreo 60 de ani bombanea lucruri fara inteles sau sens.In acei ochi negri exprima cel mai bine imaginea facuta de mine pentru suferinta,ca un om care traise un secol de chin de cand parasise camera de unde eu il spionam.M-am uitat si la ea,surpinsa sa constat ca si ea avea aceiasi ochi negri.De fapt chiar semanau la majoritatea liniilor importante,numai ca nasul ii era mult mai mic si gura stramba.

Aproape ca vazusem o lacrima in coltul ochilor lui Snape dar doar mi s-a parut.Ceva atat de imposibil nu poate fi adevarat,nu in viziunea mea asupra vietii mele.Dar in schimb femeia radea,ca o nebuna incontinu.Am observat ca era singura in camera,deci poate ca era periculoasa.Dar apoi vorbi ceva inteligibil :

-Severus!Severus,vino aici,nu ma lasa!

Snape doar se uita in continuare,fara sa se miste macar un milimetru.

-Severus!

Cand ii rosti numele Snape se intoarse pe calcaie si iesi afara,mult mai repede decat a intrat peste mine si Harry.

Asa am facut si eu,doar ca putin mai intr-o parte.Nu stiam ce fac,habar n-aveam dar trebuia sa ii spun ceva,sa il consolez in vreun fel.Am iesit fara sa imi pese de ce va zice vindecatorul,daca eram la vrajitori,pe hol si am mers putin in urma lui pana s-a intors spre mine.

-Ce vrei Granger?

Am inspirat adanc si i-am zis :

-Imi pare rau.

-Nu vreau consolarile tale,nici ale tale si nici ale nimanui.

Apoi dupa o pauza adauga :

-Daca spui cuiva esti terminata.

Stia.Stia ca l-am spionat.Ah,am uitat de Occlumantie.

-Bineinteles,nu voi spune nimanui,domnule profesor.Nici nu am cui.

-Desigur.Acum lasa-ma.

M-am mai uitat la el urat o singura data si am plecat inapoi,tublurata de cele vazute si auzit.Atat de multe evenimente intr-o singura zi!Aiurea.

In drum l-am vazut pe Neville Longbottom,un coleg de la Grifindori impreuna cu bunica lui.Niciodata nu am stiut de ce e crescut de ea,dar nici ca m-a interesat.Nu este nici bogat,nici celebru si nici nimic.Este doar un baiat mic si rozaliu,care provoaca dezastre cu cele mai simple vraji.

-Buna Neville!Ce faci?

-Bun Hermione,mi raspunse usor jenat ca l-am vazut intr-un astfel de loc.Bine,pe aici.Tu?

Mi-am rotit irisii.

-Accidente,stii tu,Bellatrix Lestrange (bunica lui tresarii la auzul acestui nume) , e complet nebuna.N-ar nici un scupul sa atace in prezenta Incuiatilor.Sectumsempra,probabil ca amantul ei a invatat-o.Vrajitori infantili.

Instinctiv  m-am uitat urat in spate,spre locul unde mai devreme avusesem acel schimb de cuvinte cu Snape.

-Tu ce faci aici?

-Vizitez.Stai,ce vraja e Sectumsempra?

-E una … ceva in genul unei lame de cutit,dar a nimerit doar masina.

-Da,imi imaginez.Este complet smintita,cea mai idioata persoana,face degeaba umbra acestui pamant,cretina buna de nimic,sadica tampita.O urasc.

Mi-a luat putin timp sa imi revin dupa intensitatea cu care a spus toate astea.De obicei nici un ,,pss …” nu zicea in fata unui adult sau impotriva lui dar acum descrisese cum nici eu nu puteam mai bine personalitatea criminalei.

-L-a ucis pe Remus Lupin.

Neville facu ochii mari.Abia atunci observam ca sunt caprui,nu stiu de ce mereu mi-au parut … mov.Stiu,cred ca am nevoie de ochelari.

-Lupin?Profesorul din anul 3?Varcolacul?

-Chiar el.Acum … pot sa ii vad pe testralii.

-Ai vazut cum?

-Era si greu Neville,am zis sarcastica,sa pierd asta.Un fulger verde nu e chiar ceva obisnuit,nu-i asa?

-Avara Kadavra?

-Nuu … logic ca Avara Kadavra,ce altceva?

-Nu stiu,ma gandeam la …

-Las-o balta.

Am mers inapoi in camera,gata sa imi blochez orice gand de invazii cand il aud pe Harry strigand din partea cealalta a holului :

-Ce faci afara?Te las singura doua minute …

-Ma lasi?Ma lasi?Chiar nu am nevoie de aprobarea ta!Da-l undeva pe Dumbledore si lasa-ma!

Am trantit usa cu putere,gata oricand pentru o noua provocare.

Si atunci m-am hotarat.Hermione Joan Granger cea veche nu mai exista,nu mai exista tocilara cu care toti ma identifica si de care rad.Nu,accea s-a dus de mult,lasandu-I loc unei alte fete sa iasa din adancul sau.Ei isi imagineaza ca ma pot opri,dar vai cat se insala!
Rad.

O mare surpriva vor avea cand va incepe anul 7!Ei toti,toti care m-au adus in starea asta cu idiotenia lor,tenii idioate,virmi paraziti pentru cineva ca mine.Hermione Granger … cea noua,proaspat rasarita din mijlocul funinginii celei vechi,ca pasarea pheonix.